18 nu e 13

18 a fost dintotdeauna un numar ghinionist pentru mine. Imi aduc aminte inca din clasa a 5-a cand intr-o zi de 18 am intarziat la pregatirea suplimentara de matematica (f importanta pentru mine pe atunci, nu radeti :P). Tin minte ca atunci, colac peste pupaza, nu imi mai gaseam cheile si nu puteam iesi din casa. Tot intr-a 5-a, la un joc in cursul orei de engleza cu voluntarul din SUA, am ales numarul 18 si mi-a picat un cuvant pe care nu stiam sa il traduc (mimez). Era "to nod" (nu stiu daca e corect spellingul), a da din cap in semn de negatie. Click pentru povestea de astazi.

De la facultate am luat metroul Politehnica - Victoriei. Trebuia sa ajung la Rotld, sa achit o factura. Am luat autobuzul 300, nu pe primul ca era full si nu mai suport inghesuiala, prefer sa astept pe urmatorul. A stat aproape o ora in trafic pentru circa 4-5 statii. Acolo, trecand cu vederea ca respectiva secretara are rau de monede si a trunchiat restul corespunzator, mi-a dat rest un leu. Dar nu orice fel de leu, unul handicapat (cu un colt taiat). Nu i-am mai zis nimic.. era ziua mea proasta. L-am transformat intr-un Rom la metrou. Trebuia sa ajung la Electrica, sa platesc o factura care nu a venit la usa, undeva aproape de capatul Pantelimonului. Ce zic eu, hai sa fac afacere - iau metroul de la Victoriei la Obor si de acolo tramvaiul 36. Si ia-te de ii cauta statia. Nu cunosteam zona foarte bine, dar nu eram nici prima oara, zic ca ma descurc. Si caut, si caut. Pana la urma dau de o statie. Intru sa iau o apa - nici semn de tramvai. Cand intru sa iau apa, opreste un autobuz - 616. Pff.. era bun, 16 merge ca 36. Atunci nu stiam ca de fapt il confundam cu 14. 14 era bun. 16 merge intr-adevar ca 36, dar in directia _opusa_. Pana la urma il iau pe urmatorul care ma lasa pe traseu - asa fac autobuzele care inlocuiesc/substituie tramvaie. Dupa alte 20 de minute de asteptare in care imi cumpar o shaorma sa rezolv o problema, apare si 36. Mi se parea mie ca nu e traseul obisnuit. Cum necum, ajung la capat, Platforma Industriala Pipera. Great, l-am luat invers. Acum intoarce-te. Ajung la Electrica, coada peste coada la trei case. Cand ma intorc acasa, lasa-ma sa te las sa iti dau prioritate, mai sa ma calce o masina daca aveam nesabuinta sa trec pe ..verde. Aveam asa de multi nervi ca imi venea sa ii pocnesc capota - nu era vorba de neatentie, era pur si simplu nesimtirea de a nu acorda prioritate pietonilor cand virezi dreapta.
De vineri fusesem anuntat de seful meu ca mi-a pus niste bani lunari. Dar nu.. cum sa lucreze bancile online sambata si duminica? Daca asa au fost invatati din facultate cu 4 zile pe saptamana, de ce sa facem noi efort in campul muncii? In fine, astazi au intrat banii. 3 lei. Da, 3 lei : )
Si ziua nu s-a incheiat..

PS: referitor la titlu, 13 e ziua mea de norocoasa, consacrata istoric :D

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..

in Romania

Stim ca oriunde in lume poti gasi oameni generic numiti "rai" sau mai precis lipsiti de una din formele de educatie - sociala, morala, bun simt, respect al celor din jur, oameni care fac lucruri in mijlocul celorlalti si nu se rusineaza doar pentru ca stiu ca tu nu ii recunosti.

Obisnuim sa dam interesanti atribuind asta poporului nostru - ia uite ce deosebiti suntem noi cu nebunii nostri "made in Romania". De fapt nu suntem cu nimic mai speciali nici in bune, nici in rele, fata de cei din afara. Sa incercam sa scoatem in evidenta si lucrurile dragute care, ce-i drept, nu ne-ar face sa cumparam un ziar daca ar fi puse ca titlu pe prima pagina.

Ultimul lucru dragut pe care l-am vazut in Romania..(click) s-a intamplat in Bucuresti, la semaforul de la Piata Kogalniceanu. Un batranel cu deficiente de mers traversa strada mergand ajutat de un cadru. Se deplasa deosebit de incet, incat verdele nu ii ajunsese nici pentru jumatate de strada. Desi se formase o coada serioasa de masini, - printre care smecherasi cu Opelul tunat, masina de RATB sau taxiuri Solenza- nimeni, dar absolut nimeni nu a claxonat si nu i-a taiat calea.

Care a fost ultimul lucru dragut pe care tu l-ai vazut in Romania?

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..

i hate to..

Printre lucrurile care imi pun cele mai mari dificultati se afla acela de a alege persoane. Imi e foarte greu sa aleg intre persoane apropiate sau sa refuz o colaborare, fie ca e sau nu in vederea binelui propriu. Atunci e si mai rau. Nu stiu voi cum va descurcati, sper ca nu e "dat cu banul si strans din dinti". Acum incerc sa am mai multa grija de mine, atat cat ma pricep. Nu stiu daca e bine sau nu, dar experimentez sentimente noi care macar aparent par stimulative.

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..

Mic studiu probabilistic

Oricine a auzit de psihologia inversă. Un adversar cere să se îndeplinească un lucru nedorit de el în speranța că tu, în dorința de a nu îi face pe plac, vei realiza contrariul. Deseori însă tu poți anticipa această manevra și el, ca răspuns, poate juca psihologia inversă inversă, adică psihologia "directă". Dar dacă tu crezi ca el intuiește că tu ai intuit ca el va juca psihologia inversă, asta nu îl va face pe el să își schimbe încă o dată decizia? Cred că ați prins ideea..

Acum vine partea matematică. Am să mă straduiesc să o fac pe înțelesul tuturor. Rezultatul, zic eu, merită efortul, deși e unul ambiguu și neinterpretat.

Considerăm opțiunea lui o variabilă aleatoare distribuită binomial - ori joacă, ori nu joacă psihologia inversă, din două una. La fel ca la aruncarea cu banul - ori e cap, ori e pajură. Prin urmare, probabilitatea fiecărui eveniment este 50% (1/2). Să zicem ca a ales psihologia inversă (P = 1/2). Acum are două opțiuni conform raționamentului din primul paragraf: fie alege să o păstreze, fie alege să o inverseze, crezând că tu i-ai ghicit intenția. Iarăși, 50% cu 50%.. numai că acest eveniment este condiționat de cel anterior, de alegerea psihologiei inverse, deci înmulțim probabilitățile 1/2 * 1/2 = 1/4 ca el să joace psihologia inversă inversă. Raționamentul poate continua la infinit. Pentru "n" decizii condiționate, probabilitatea de a juca psihologia inversată de "n" ori este 1/2^n (1 supra 2 la puterea n). Pe masură ce "n" crește, fracția se va micșora, va tinde la 0 (evenimentul imposibil), deci devine cu atât mai puțin probabil ca el să se răzgândească. Sincer, asta nu spune foarte multe lucruri, e doar un studiu teoretic al unei situații întâlnite mai degrabă în sitcomurile americane mai ieftine sau într-un șeptică la un curs plictisitor. Interesant e că 1/2 + 1/2^2 + .. + 1/2^n are limita 1, deci suma seriei probabilităților converge la 1 (evenimentul sigur). Ce înseamnă asta? nu prea am idee, poate probabilitatea ca mintea mea să o fi luat-o, din nou, razna.

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..

semne

Desi nu sunt religios si cred in capabilitatile stiintei, imi place sa cred in semne si ma fascineaza miturile. Semne de tot felul. Un semafor, un lift care se opreste intr-un moment nepotrivit, un obiect pe care il pierzi sau il regasesti. Nu ma lupt cu ele niciodata, incerc sa le consider prietenele mele, un fel de zana cea buna. Daca ala e ultimul rucsac din raft pe care eu vroiam sa il cumpar, al meu e, chiar daca zaresc altele mai simpatice. Nimic si nimeni nu ma intoarce.
Lucrurile pot lua si intorsaturi hilare, ridicole. Eram in Cora si aveam nevoie de un bec de 75 w. Nu am mers foarte mult ca am zarit un bec Philips. Era singurul intr-o gramada de alte produse. Zic, aha, asta e becul meu si ne si vedeam eu si becul meu luminati de o raza divina. Citesc pe el - 75 w. Cand sa ies din raion i-am vazut si fratiorii gramada, toti 75w.. dar nu, el era alesul meu. Cand am ajuns acasa s-a dovedit a fi ars :|, de aceea era pus deoparte.
Aseara vroiam sa adaug pe cineva in lista de mess. Nu mai adaugasem de ceva vreme pe cineva si chiar nu aveam un motiv anume sa fac asta. Stiam ca la ora aia tarzie putea fi online si ma asteptam sa ma intrebe cine sunt si ce doresc. Greu de zis ce doresc.. am stat destul de mult cu fereastra de Add in fata mea. Nu imi place sa deranjez persoanele, mai ales cele pe care nu le cunosc bine si chiar nu sunt genul care sa bata clopotele cand ii vine. Apoi a picat netul, chestie care se intampla foarte rar. Bun, deci nu in seara asta :)

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..

women

Cred ca in industria webhostingului ar trebui taxati clientii in functie de continut. Da, asa cum tigarile, alcoolul si benzina au preturi mari, asa sa aibe si siturile cu bancuri, cu clipuri video, de dating, porno si sa fie scutite de preturi mari cele culturale, educationale. Imbunatatim calitatea mediului informatic, avem incredere mai mare in educatia tinerei generatii si scoatem mai multi bani de la cine trebuie.

Nu sunt misogin sau adeptul curentului, dar am avut 'bucuria' sa fiu asignat unei femei la o solicitare tehnica privind un domeniu. Am completat frumos formularul de contact - nu am mai trecut in body despre ce domeniu era vorba ca aveau un camp separat pt asta. Dar ma trezesc cu:
"Buna ziua,
Despre ce domeniu este vorba?"
D'oh, oare cate domenii am la voi?! Si daca spun unul la intamplare, voi ma credeti? Sunt oricum bucuros ca mi-a raspuns cineva dupa o zi de asteptare. Ma scuz ca nu i-am spus in mesaj, ii prezint si motivul, si ii spun despre ce domeniu e vorba. E prompta, modifica.. doar ca.. le pune pe dos :| Dns2 la primary, dns1 la secondary. Ii multumesc si ii cer sa inverseze daca mai poate.. si raspunde sec:
" Dns au fost introduse in ordinea buna: primary ns1, secondry ns2."
Ordinea buna? De cand scrie whoisul dnsurile pe dos? Deocamdata vad ca merge, desi cand imi intra pe ala vechi, cand pe ala nou. Probabil trebuie sa treaca cele 12 ore sfinte in care se propaga. Macar a fost ultimul contact cu romanii in materie de webhost. Domnisoara a fost draguta incat sa imi dea neconditionat EPPul ca sa schimb regitrantul. Si daca citeste asta, astept multumiri pe email pentru ca i-am ascuns identitatea.

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..

Pseudovointa

Astazi m-a lovit o idee. Cred ca exista o stare intermediara pana la vointa, o amestecatura de constiinta de sine si de dorinta de actiune. Sa ii zicem pseudovointa. Ca atunci cand ai constiinta absoluta asupra starii tale si chiar vrei cu fiecare bit al mintii sa faci ceva, dar ramai doar in stadiul asta, fara nicio actiune concreta, fizica.. doar cu "vointa".
Politicienii nostri cei mai priceputi cred ca au aceasta pseudovointa.

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..

waking life

Va recomand filmul Waking Life, l-am vizionat la ultimul seminar de istoria filozofiei. Voi ati avut vise in care deveneati constienti de faptul ca sunteti intr-un vis? Mie mi se intampla (imperfect) des. De exemplu, cand eram in generala visam frecvent ca imi luasera parintii calculator. Ma apropiam de el, eram entuziasmat sa il folosesc, apoi se intampla ceva ridicol, ceva inexplicabil, ceva ireal... iesea fum din el sau se crapa ecranul, ori tastatura nu era deloc in firea ei. Astfel de indicii porneau ca o cheie rotitele ratiunii si acolo, in vis, pe loc, realizam ca totul e fictiune, chiar apucam sa exclam in mintea mea, cea din vis - "la naiba, tot un vis si asta" si instantaneu ma trezeam. Experimental deduc: continuarea unui vis este incompatibila cu negarea mimesisului din el. Nu poti spune: "Aha! Sunt intr-un vis, dar hai sa il continui, ma trezesc mai incolo." E un nonsens - nu se poate, prin definitie, sa ai ratiune intr-un vis. Din clipa in care ratiunea incepe sa functioneze, visul s-a incheiat. Pe mine m-a fascinat totusi existenta acelui delay, acelui lag intre ivirea ratiunii in vis si trezirea. Acea jumatate de secunda in care ai ratiune in vis, in care te apuci si darami totul in jur fiindca e fictiv, fiindca e o creatie a mintii tale. Nu stiu daca a fost adevarat sau o iluzie, dar am avut vise in care am reusit, in acea miime de secunda sa anulez trezirea. Sa inchid procesul denumite "ratiune". Acum cateva nopti am stat lucid intr-un vis. Eram intr-o camera plina de ceata, incat totul in jur parea hasurat pe o hartie. Nicio forma, nicio linie, doar ceata, ca si cum peretii gri ai camerei s-ar situa la infinit. Si stateam pur si simplu in ea, fara sa fac nimic, fara sa imi vad vreo parte a trupului, dar fiind constient de faptul ca sunt intr-un vis. O stare gen - "camera asta e ciudata. Mda, explicabil, sunt intr-un vis. Fain." Si nu m-am trezit cum mi se intampla de obicei. Nicio modificare, nici cea mai mica. Iesirea a fost una naturala, continuand cu somn fara vise si nu cu o stare de veghe. La cateva zile dupa asta am vazut Waking Life. Fusesem anuntati de 2 sapt de asistent ca ne va pune un film. Nu stiam insa ca era vorba de acesta; nu stiam absolut nimic despre film. A fost putin socanta similaritatea ideilor din el cu experianta mea recenta.
(
Recent am descoperit ca nu toate coincidentele sunt atat de socante pe cat par. Intalnesc frecvent coincidente in randul persoanelor pe care le intalnesc si nu pot sa nu ma mir cat de mica e lumea. Cum de ne-am gasit tocmai noi in acelasi loc, la aceeasi ora, sau lucrand la acelasi lucru. Mihai insa a gasit o teorie care spulbera toata magia:

Se estimează că un om cunoaşte cel puţin 100 – 200 de alţi oameni. În acest caz, pentru o populaţie de 6,5 miliarde de locuitori ai lumii în prezent, ar fi nevoie doar de un lanţ de 5 persoane pentru a se putea contacta oricare din aceşti locuitori. Asta neglijând existenţa unor comunităţi închise şi izolate.

Stanley Milgram a studiat independent acest fenomen în 1967 şi a ajuns la acelaşi rezultat. În urma unui experiment, el a observat că între orice doi cetăţeni ai Statelor Unite se poate găsi un lanţ de oameni cu lungimea medie de şase persoane.

)

Cred ca exista o memorie a viselor. Sunt vise pe care nu mi le amintesc cand sunt treaz, dar apar referinte ale lor in visele ulterioare. Exista asadar elemente, situatii, personaje recurente in vise.

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..