we are ok

We're ok now. Parts of teh story here:

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..

Merde

A 6-a zi de febra si prima oara cand nu sunt in stare sa ma duc la serviciu. Perspectivele sunt sumbre :( .. nu se putea un moment mai bun - cand aveam deadline la job, cand aveam intalniri de afaceri si nu numai, cand trebuia sa petrec un weekend in familie, in Moldova, cand aveam chef de role si bicicleta.. iar eu nici nu pot ridica laptopul in spate.
Cartile zic ca poate dura intre 2 si 6 sapt. :((

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..

my dream car

S-a produs intre '66 si '73, destul de populara si in Ro. 35 de cai, motor pe spate, racire cu aer.. si daca se intample sa se rupa cureaua de distributie, sa spune ca merge si cu ciorapi de dama :D
cand ma fac mare sper sa fac rost de una. Imi place varianta rosie cu top alb-crem, desi cam girly. Varianta mea preferata este cea de un alb f usor galbui, alb de cearsaf :)
sunt innebunit dupa masini vechi, ieftine, de provincie. masini care respira istorie prin fiecare fibra.. nu de coloasele astea noi, pentru ca valoarea nu se fabrica, se castiga in timp.

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..

Despre PHOTOmagazine

Nu am cumparat niciodata revista Photomagazine precum de felul meu nu ma dau in vant cu cumparatul de reviste. Un prieten mi-a dat trei numere ale revistei sa le rasfoiesc.

Din 130 de pagini, 30 se ocupa de prezentarea aparaturii foto, iar 10 sunt dedicate reclamelor. Pretul revistei este in aceste conditii de 8 lei. Desi revista este glossy si face uz de multa culoare, pretul mi se pare totusi exagerat pentru ceva care aduce un pic cu revista 7seri daca trecem cu privirea tematica si dimensiunile. Probabil inca nu am depasit etapa in care nu trebuie sa platim pentru a primi pliante si nu trebuie sa le privim ca pe ceva "cool", ci ei trebuie sa plateasca pentru a ni le baga sub nas. Titlurile rubricilor tehnice (sunt bland, de fapt sunt profund comerciale) sunt de-a dreptul hilare, incercand sa animeze putin paginile reci si mirosind parca a zapada artificiala: "Lupta pentru putere de pe piata ap. foto", "Granzii in domeniu", "Profesionistii", "Ultima vedeta a producatorului japonez" etc. Ce plictisiti :).. parca prin clasa a 9-a dadeam si eu nume calculatorului meu.

Mbine, oi fi eu rau. Sunt si subiecte interesante si am descoperit un artist care mi-a placut destul de mult pentru lucrarea urmatoare. Nu imi place directia pe care o promoveaza revista, amalgamul de forme de arta vizuala etichetate universal ca fiind "fotografii" - deja eterna confuzie contagioasa intre arta fotografica si manipulare digitala. Tutorial despre cum a facut Alin Neamtu o desaturare selectiva. Eu nu as fi inclus respectivul tutorial in revista, nu a fost decat scanteia care a reanimat un kitsch vechi al fotografilor de nunta mai putin provinciali. Mbine, oi fi tot eu rau, dar nu pot sa sufar acest gen de abordare pe care in veci nu-l voi numi fotografie si poate cu greu arta.

Pe scurt, revista impresioneaza prin faptul ca reuneste in cateva pagini istoria unor artisti autentici si fragmente impresionante din opera lor. Restul nu e nimic mai mult decat umplutura pe care o regasim pe mai toate siturile culturale romanesti si o sumedenie de publicitate fie in clar, fie ascunsa, fie deoarece (culmea!) se vinde. O revista lunara glossy de 8 lei si 130 pagini pe care o consumi in mai putin de 10 minute nu prea poate fi numita un succes.

Stii că asta continuă dacă n-are loc aici..