De design sunt personal foarte incantat, chiar daca nu va fi folosit, si am vrut sa vi-l arat si voua :)
PS: stie cineva cum pot adauga o pagina distincta in blog, adica nu precum post?
PS2: nu stiu de ce intreb, blogul e inca secret :))
joi, decembrie 27
Design BW
Am inceput lucrul la siteul fotoclubului lui Radu. Raschetam pe ici pe colo motorul de la Licart ca nu e timp de inovatii.
De design sunt personal foarte incantat, chiar daca nu va fi folosit, si am vrut sa vi-l arat si voua :)
PS: stie cineva cum pot adauga o pagina distincta in blog, adica nu precum post?
PS2: nu stiu de ce intreb, blogul e inca secret :))
De design sunt personal foarte incantat, chiar daca nu va fi folosit, si am vrut sa vi-l arat si voua :)
PS: stie cineva cum pot adauga o pagina distincta in blog, adica nu precum post?
PS2: nu stiu de ce intreb, blogul e inca secret :))
digg
delicious
technorati
redditluni, decembrie 24
fizica aplicata
am invatat doua lucruri azi:
1. cand in frizerie un copil se uita ciudat la tine si tu nu stii de ce, inseamna ca iti curge sange din nas.
2. e dificil sa te prinzi de 1. fiindca sangele are un coeficient de tensiune superficiala distinct fata de mucoasa nazala.
1. cand in frizerie un copil se uita ciudat la tine si tu nu stii de ce, inseamna ca iti curge sange din nas.
2. e dificil sa te prinzi de 1. fiindca sangele are un coeficient de tensiune superficiala distinct fata de mucoasa nazala.
sâmbătă, decembrie 22
De ce am dat la Politehnica?
De ce am dat la Politehnica?
[ pagina de jurnal veritabila, fara intentie de comunicare ]
Si nu vreau deloc sa privim problema din perspectiva stiintifica, sociala, economica. Nu, nimic din toate astea. Nu vreau sa o privim ca pe o facultate, ci ca pe o ideologie. ca pe o conceptie, ca pe entitate pura, simpla, descompusa si analizata la bit.
Totul incepe in copilarie. Atunci s-au declansat toate, tot restul vietii noastre. Copilaria intr-adevar poate fi asemuita unor conditii initiale din teoria haosului. De ele depinde totul, tot ce urmeaza e asa cum e numai si numai din cauza lor. Fatalism? Poate. Sigur. Poincare, cu teoria lui? Da. si el. Si Einstein. O regula si niste conditii initiale si asta condenseaza toata viata noastra.
Povestea mea? Vazusem calculatorul in desene animate si avusesem de atunci o atractie deosebita pentru el. Cred ca toti aveam - o admiratie pentru persoanele care tastau foarte repede si scoteau imediat cine stie ce informatie. Filmele cu detectivi in care mareau foarte mult o imagine pe calculator si descopereau indiciul crimei. Sora mea care imi povestea de un coleg ce era f priceput in calculatoare si ma intreba daca nu mi-ar placea si mie sa fiu un specialist in asta. In clasa a treia au venit cursurile acelea de operare, inaintea carora aveam o emotie puternica, incat tremuram. Nu foloseam decat mouseul, nu se folosea mai deloc tastatura asa cum vedeam in filme ca e utilizata ca un pian. Asta a fost o mica dezamagire. Cel mai bun prieten din primara caruia ii dadeam frunze, chistocuri de tigara si alte gunoaie de pe jos pentru a le baga in cdrom si vezi-doamne, pentru a le scana de indicii. El care ma pacalea inocent ziua urmatoare ca a gasit cine-stie-ce.
Ludicul, joaca - si ea a avut un rol important in devenire. Noul coleg din generala care avea joc pe televizor. Imi doream si eu unul, dar nu.. asteapta sa ne luam calculator, va sti ala de toate sa faca. Intr-un tarziu, clasa a 7-a parca, a sosit si el. Alta dezamagire.. un SH destul de precar chiar si pentru vremea aia. Aveam dupa ani sa aflu ce tzeapa luasem cu el. Atunci eram fascinat bineinteles. Instalam jocuri intr-o veselie - alte dezamagiri ca nu imi functionau toate pe care le rulau colegii mei, ca mi se strica windowsul si il mahneam pe tata care era nevoit sa mai apeleze inca o data la nenea de unde cumparasem. Alte tzepe.
Incet incet am evoluat. Eu deschizand solitaire.exe cu notepad, dand scroll pana gaseam printre multe caractere ciudate cuvinte precum "File, Deal, Exit". Eu scriind in notepad, langa ele, cuvantul "Save Game" si salvand fisierul. Suna ridicol, nu? :) Asa suna acum copilaria, dar iata-ma astazi invatand despre preprocesare, compilare, asamblare, linkeditare. Despre fisiere binare si de ce nu pot fi ele editate cu notepad :D
De ce au trebuit sa imi iasa in cale toate acestea, toate aceste maruntisuri? De ce nu am putut sa raman precum colegii mei, sa limitez utilizarea pc-ului la jocuri?
Am aflat curand de internet, tot de la sora mea. Eu la internet cafe incercand sa ma loghez pe yahoo.com, fara avand habar de ce inseamna logare, incercand sa scriu numele meu si parola "cookies" (asa era scris acolo - Use "cookies").
Dial-upul de la connex. Eu infigand timid, pentru prima oara, o placa in PCI.. ca asa dedusesem eu din ofertele Flamingo ca trebuie sa faci. Cd-ul spart in cdrom care m-a bagat intr-o stare de soc si de grozava frica de parinti. Eu intrand pe forumuri pentru a imi repara cdromul dupa ce se rablagise la ceva vreme dupa experienta precedenta. Am vazut atunci un user, Intel - moderator. Am zis ca o fi angajat de la Intel pentru a ne ajuta pe noi. Moderator, fiindca forumul era asociat unei emisiuni tv. Afinitatea fata de comunitatea de acolo, ideea mea de a dezvolta un site pt forum.
Revista Chip Special feb 2003 primita prin corespondenta de la un nou prieten virtual, cu varsta de 3 ori mai mare ca a mea, intalnit pe forum. Fiecare seara petrecuta in ecranul mysql. Asteptarea incarcarii browserului Opera. Intrebarea inocenta a tatei - ce tot iti afiseaza Opera pe acolo :) ? [da, inca pe batranul amd k6]. Bucuria primului meu script php. Hostingul Dap.ro.
Tin minte ca o raceala m-a tinut departe de primele ore dintr-a noua de pseudocod. Aveam tema si nu stiam foarte clar cum trebuie sa o fac, dar tin minte ca in loc de "inceput" si "sfarsit" foloseam { si }, ca asa vazusem eu in Chip.
Clasa a zecea, vanand proiecte pe piatadesoft.ro. Vacanta de iarna butonand continuu primul proiect platit. Eu ascuzand lucrul asta, ca un martir, cu parintii tipand la mine ca petrec prea mult timp pe calculator si nu ma ocup de scoala. Scepticismul lor demoralizator, desi imi doreau tot binele. Primii bani, prima certitudine - banii? cheltuiti pe un aparat fotodigital, A510. Eu apropiindu-ma de o noua comunitate - forum.digitalworld.ro. Mai tarziu devenind pe rand moderator, admin si dezvoltator web.
Olimpiada de informatica, puternica dezamagire personala - vazandu-ma cat de mic sunt si cat de insignifiante sunt cunostintele mele de web pe langa varfurile din tara care faceau zeci si sute de puncte la nationala, iar eu ma rugam sa nu termin cu zero.
netul prin cablu, care m-a distras de la invatat - ratarea calificarii la fizica intr-a 10-a, puternica dezamagire de vreme ce toti asteptau asta (intr-a noua iesisem primul pe judet, dar cazusem 9 pozitii dupa contestatie. Corectorii au admis ca ei au gresit, ca nu stiau nici subiectele, dar nu pot face nimic, rezultatul fiind batut in cuie prin regulament). Am avut puternice remuscari pentru fapta mea, motiv pentru care mi-am facut o saptamana de foc in care am invatat pe rupte la informatica. Bineinteles, 99% din timp nu a contat, nimic din ceea ce invatam nu imi era folositor pentru olimpiada, dar nu aveam de unde sa stiu asta. Calificarea intr-a xi-a, dar renuntarea pozitiei in favoarea fizicii. Vacanta de vara in care am dezvoltat primul sit serios si cumpararea primului domeniu din alocatie. Daca as fi fost in locul parintilor, nu stiu daca as fi permis asta. Imaginati-va ca nu aveau mai nicio cunostinta despre ce inseamna web. Dar au avut incredere in mine.
Acum trag linie si ma intreb. Cum as fi putut altfel sa evoluez? Ce m-as fi vazut facand acum daca nu ar fi existat acele mici intamplari din copilarie. Daca parintii nu mi-ar fi luat niciodata calculator, daca mi-as fi luat doar un joc pe televizor. Daca nu ajungeam pe forumul acela pentru care mai tarziu vroiam sa fac un site. Daca unul dintre useri nu mi-ar fi trimis acel Chip Special. Daca ramaneam in gasca de petrecareti dintr-a noua si mergeam cu ei la discoteca in loc sa devorez Chipul. Daca nu ar fi fost parintii care sa ma lase sa cumpar primul domeniu. Iarasi, de ce am dat la Politehnica, de ce imi blestem acum noptile petrecute pana la 2 noaptea cu grafice la fizica si tema de vacanta de la uso de 6 ecrane ? :)
Care e povestea voastra? Cautati intamplarile simple din copilarie, in ele sta toata viata voastra!
[ pagina de jurnal veritabila, fara intentie de comunicare ]
Si nu vreau deloc sa privim problema din perspectiva stiintifica, sociala, economica. Nu, nimic din toate astea. Nu vreau sa o privim ca pe o facultate, ci ca pe o ideologie. ca pe o conceptie, ca pe entitate pura, simpla, descompusa si analizata la bit.
Totul incepe in copilarie. Atunci s-au declansat toate, tot restul vietii noastre. Copilaria intr-adevar poate fi asemuita unor conditii initiale din teoria haosului. De ele depinde totul, tot ce urmeaza e asa cum e numai si numai din cauza lor. Fatalism? Poate. Sigur. Poincare, cu teoria lui? Da. si el. Si Einstein. O regula si niste conditii initiale si asta condenseaza toata viata noastra.
Povestea mea? Vazusem calculatorul in desene animate si avusesem de atunci o atractie deosebita pentru el. Cred ca toti aveam - o admiratie pentru persoanele care tastau foarte repede si scoteau imediat cine stie ce informatie. Filmele cu detectivi in care mareau foarte mult o imagine pe calculator si descopereau indiciul crimei. Sora mea care imi povestea de un coleg ce era f priceput in calculatoare si ma intreba daca nu mi-ar placea si mie sa fiu un specialist in asta. In clasa a treia au venit cursurile acelea de operare, inaintea carora aveam o emotie puternica, incat tremuram. Nu foloseam decat mouseul, nu se folosea mai deloc tastatura asa cum vedeam in filme ca e utilizata ca un pian. Asta a fost o mica dezamagire. Cel mai bun prieten din primara caruia ii dadeam frunze, chistocuri de tigara si alte gunoaie de pe jos pentru a le baga in cdrom si vezi-doamne, pentru a le scana de indicii. El care ma pacalea inocent ziua urmatoare ca a gasit cine-stie-ce.
Ludicul, joaca - si ea a avut un rol important in devenire. Noul coleg din generala care avea joc pe televizor. Imi doream si eu unul, dar nu.. asteapta sa ne luam calculator, va sti ala de toate sa faca. Intr-un tarziu, clasa a 7-a parca, a sosit si el. Alta dezamagire.. un SH destul de precar chiar si pentru vremea aia. Aveam dupa ani sa aflu ce tzeapa luasem cu el. Atunci eram fascinat bineinteles. Instalam jocuri intr-o veselie - alte dezamagiri ca nu imi functionau toate pe care le rulau colegii mei, ca mi se strica windowsul si il mahneam pe tata care era nevoit sa mai apeleze inca o data la nenea de unde cumparasem. Alte tzepe.
Incet incet am evoluat. Eu deschizand solitaire.exe cu notepad, dand scroll pana gaseam printre multe caractere ciudate cuvinte precum "File, Deal, Exit". Eu scriind in notepad, langa ele, cuvantul "Save Game" si salvand fisierul. Suna ridicol, nu? :) Asa suna acum copilaria, dar iata-ma astazi invatand despre preprocesare, compilare, asamblare, linkeditare. Despre fisiere binare si de ce nu pot fi ele editate cu notepad :D
De ce au trebuit sa imi iasa in cale toate acestea, toate aceste maruntisuri? De ce nu am putut sa raman precum colegii mei, sa limitez utilizarea pc-ului la jocuri?
Am aflat curand de internet, tot de la sora mea. Eu la internet cafe incercand sa ma loghez pe yahoo.com, fara avand habar de ce inseamna logare, incercand sa scriu numele meu si parola "cookies" (asa era scris acolo - Use "cookies").
Dial-upul de la connex. Eu infigand timid, pentru prima oara, o placa in PCI.. ca asa dedusesem eu din ofertele Flamingo ca trebuie sa faci. Cd-ul spart in cdrom care m-a bagat intr-o stare de soc si de grozava frica de parinti. Eu intrand pe forumuri pentru a imi repara cdromul dupa ce se rablagise la ceva vreme dupa experienta precedenta. Am vazut atunci un user, Intel - moderator. Am zis ca o fi angajat de la Intel pentru a ne ajuta pe noi. Moderator, fiindca forumul era asociat unei emisiuni tv. Afinitatea fata de comunitatea de acolo, ideea mea de a dezvolta un site pt forum.
Revista Chip Special feb 2003 primita prin corespondenta de la un nou prieten virtual, cu varsta de 3 ori mai mare ca a mea, intalnit pe forum. Fiecare seara petrecuta in ecranul mysql. Asteptarea incarcarii browserului Opera. Intrebarea inocenta a tatei - ce tot iti afiseaza Opera pe acolo :) ? [da, inca pe batranul amd k6]. Bucuria primului meu script php. Hostingul Dap.ro.
Tin minte ca o raceala m-a tinut departe de primele ore dintr-a noua de pseudocod. Aveam tema si nu stiam foarte clar cum trebuie sa o fac, dar tin minte ca in loc de "inceput" si "sfarsit" foloseam { si }, ca asa vazusem eu in Chip.
Clasa a zecea, vanand proiecte pe piatadesoft.ro. Vacanta de iarna butonand continuu primul proiect platit. Eu ascuzand lucrul asta, ca un martir, cu parintii tipand la mine ca petrec prea mult timp pe calculator si nu ma ocup de scoala. Scepticismul lor demoralizator, desi imi doreau tot binele. Primii bani, prima certitudine - banii? cheltuiti pe un aparat fotodigital, A510. Eu apropiindu-ma de o noua comunitate - forum.digitalworld.ro. Mai tarziu devenind pe rand moderator, admin si dezvoltator web.
Olimpiada de informatica, puternica dezamagire personala - vazandu-ma cat de mic sunt si cat de insignifiante sunt cunostintele mele de web pe langa varfurile din tara care faceau zeci si sute de puncte la nationala, iar eu ma rugam sa nu termin cu zero.
netul prin cablu, care m-a distras de la invatat - ratarea calificarii la fizica intr-a 10-a, puternica dezamagire de vreme ce toti asteptau asta (intr-a noua iesisem primul pe judet, dar cazusem 9 pozitii dupa contestatie. Corectorii au admis ca ei au gresit, ca nu stiau nici subiectele, dar nu pot face nimic, rezultatul fiind batut in cuie prin regulament). Am avut puternice remuscari pentru fapta mea, motiv pentru care mi-am facut o saptamana de foc in care am invatat pe rupte la informatica. Bineinteles, 99% din timp nu a contat, nimic din ceea ce invatam nu imi era folositor pentru olimpiada, dar nu aveam de unde sa stiu asta. Calificarea intr-a xi-a, dar renuntarea pozitiei in favoarea fizicii. Vacanta de vara in care am dezvoltat primul sit serios si cumpararea primului domeniu din alocatie. Daca as fi fost in locul parintilor, nu stiu daca as fi permis asta. Imaginati-va ca nu aveau mai nicio cunostinta despre ce inseamna web. Dar au avut incredere in mine.
Acum trag linie si ma intreb. Cum as fi putut altfel sa evoluez? Ce m-as fi vazut facand acum daca nu ar fi existat acele mici intamplari din copilarie. Daca parintii nu mi-ar fi luat niciodata calculator, daca mi-as fi luat doar un joc pe televizor. Daca nu ajungeam pe forumul acela pentru care mai tarziu vroiam sa fac un site. Daca unul dintre useri nu mi-ar fi trimis acel Chip Special. Daca ramaneam in gasca de petrecareti dintr-a noua si mergeam cu ei la discoteca in loc sa devorez Chipul. Daca nu ar fi fost parintii care sa ma lase sa cumpar primul domeniu. Iarasi, de ce am dat la Politehnica, de ce imi blestem acum noptile petrecute pana la 2 noaptea cu grafice la fizica si tema de vacanta de la uso de 6 ecrane ? :)
Care e povestea voastra? Cautati intamplarile simple din copilarie, in ele sta toata viata voastra!
Geek commics
Un prieten a dat peste comicele urmatoare. They're geek commics. Adica nu o sa le gustati daca nu sunteti.. you know :D Colegi cu mine ;))..
Am selectat episoadele mele preferate:
Commitment
Sandwich
Nerd Sniping
Useless
Regular Expressions
Exploits of a Mom
PS: F u c k, tagurile alea trebuie separate cu virgula
Am selectat episoadele mele preferate:
Commitment
Sandwich
Nerd Sniping
Useless
Regular Expressions
Exploits of a Mom
PS: F u c k, tagurile alea trebuie separate cu virgula
vineri, decembrie 21
Vacanta la romani
Ma enerveaza persoanele care isi iau vacanta mai devreme sub pretextul ca sunt "ultimele zile". Ii consider antisociali in sensul distructiv/inhibitor. Daca toata populatia ar chiuli in ultima sapt dinainte de vacanta, atunci firesc ar fi sa spunem ca vacanta incepe cu o saptamana mai devreme. Iarasi, saptamana dinaintea acestei saptamani ar deveni ultima saptamana dinainte de vacanta. O recurenta de ordinul intai ne-ar arata inductiv ca asta s-ar traduce intr-o vacanta continua.
Nu vreau sa par tocilar indoctrinat, dar regulile sunt reguli. Nu exista "dar mai sunt cateva zile pana la Craciun", nu exista niciun "dar" (in afara celui de sub pom :) ), exista insa conventia generala ca vacanta incepe luni. Intamplator sambata si duminica sunt zile nelucratoare, deci avem liber incepand de sambata. Dar nu si joi, sau vineri, nici macar in seara de vineri. Poate unora le-ar prinde bine putina scoala si sambata, ca pe vremuri tulburi.
Daca vrem sa fim corecti putem sa cerem o permisiune, sa facem un aranjament impreuna cu toti membrii comunitatii sau cu liderul comunitatii. Asa e politicos, asa e social-friendly. Suni, trimiti mesaj, afli daca se poate, daca sunt toti de acord sa va luati liber in ziua aia, ca si cum ar fi oricare alta zi, iar nu "ultima zi dinainte de vacanta in care chiuleste toata lumea". Unii profesori spre exemplu ar putea sa isi programeze cursurile ca si cum ziua aia n-ar aparea in orar. Se poate si asa, fara consecinte grave si fara gesturi urate.
Asta tine de caracterul romanului, de nivelul lui de civilizatie. Aici sunt facut foarte usor "nebun" ca aman plecarea acasa cu 8 ore ca sa prind o jumatate nocturna de curs. O fiinta dintr-o civilizatie superioara, sa o numim generic "strain", m-ar fi mustrat pentru jumatatea de curs pierduta.
Nu vreau sa par tocilar indoctrinat, dar regulile sunt reguli. Nu exista "dar mai sunt cateva zile pana la Craciun", nu exista niciun "dar" (in afara celui de sub pom :) ), exista insa conventia generala ca vacanta incepe luni. Intamplator sambata si duminica sunt zile nelucratoare, deci avem liber incepand de sambata. Dar nu si joi, sau vineri, nici macar in seara de vineri. Poate unora le-ar prinde bine putina scoala si sambata, ca pe vremuri tulburi.
Daca vrem sa fim corecti putem sa cerem o permisiune, sa facem un aranjament impreuna cu toti membrii comunitatii sau cu liderul comunitatii. Asa e politicos, asa e social-friendly. Suni, trimiti mesaj, afli daca se poate, daca sunt toti de acord sa va luati liber in ziua aia, ca si cum ar fi oricare alta zi, iar nu "ultima zi dinainte de vacanta in care chiuleste toata lumea". Unii profesori spre exemplu ar putea sa isi programeze cursurile ca si cum ziua aia n-ar aparea in orar. Se poate si asa, fara consecinte grave si fara gesturi urate.
Asta tine de caracterul romanului, de nivelul lui de civilizatie. Aici sunt facut foarte usor "nebun" ca aman plecarea acasa cu 8 ore ca sa prind o jumatate nocturna de curs. O fiinta dintr-o civilizatie superioara, sa o numim generic "strain", m-ar fi mustrat pentru jumatatea de curs pierduta.
waking life
Va recomand filmul Waking Life, l-am vizionat la ultimul seminar de istoria filozofiei. Voi ati avut vise in care deveneati constienti de faptul ca sunteti intr-un vis? Mie mi se intampla (imperfect) des. De exemplu, cand eram in generala visam frecvent ca imi luasera parintii calculator. Ma apropiam de el, eram entuziasmat sa il folosesc, apoi se intampla ceva ridicol, ceva inexplicabil, ceva ireal... iesea fum din el sau se crapa ecranul, ori tastatura nu era deloc in firea ei. Astfel de indicii porneau ca o cheie rotitele ratiunii si acolo, in vis, pe loc, realizam ca totul e fictiune, chiar apucam sa exclam in mintea mea, cea din vis - "la naiba, tot un vis si asta" si instantaneu ma trezeam. Experimental deduc: continuarea unui vis este incompatibila cu negarea mimesisului din el. Nu poti spune: "Aha! Sunt intr-un vis, dar hai sa il continui, ma trezesc mai incolo." E un nonsens - nu se poate, prin definitie, sa ai ratiune intr-un vis. Din clipa in care ratiunea incepe sa functioneze, visul s-a incheiat. Pe mine m-a fascinat totusi existenta acelui delay, acelui lag intre ivirea ratiunii in vis si trezirea. Acea jumatate de secunda in care ai ratiune in vis, in care te apuci si darami totul in jur fiindca e fictiv, fiindca e o creatie a mintii tale. Nu stiu daca a fost adevarat sau o iluzie, dar am avut vise in care am reusit, in acea miime de secunda sa anulez trezirea. Sa inchid procesul denumite "ratiune". Acum cateva nopti am stat lucid intr-un vis. Eram intr-o camera plina de ceata, incat totul in jur parea hasurat pe o hartie. Nicio forma, nicio linie, doar ceata, ca si cum peretii gri ai camerei s-ar situa la infinit. Si stateam pur si simplu in ea, fara sa fac nimic, fara sa imi vad vreo parte a trupului, dar fiind constient de faptul ca sunt intr-un vis. O stare gen - "camera asta e ciudata. Mda, explicabil, sunt intr-un vis. Fain." Si nu m-am trezit cum mi se intampla de obicei. Nicio modificare, nici cea mai mica. Iesirea a fost una naturala, continuand cu somn fara vise si nu cu o stare de veghe. La cateva zile dupa asta am vazut Waking Life. Fusesem anuntati de 2 sapt de asistent ca ne va pune un film. Nu stiam insa ca era vorba de acesta; nu stiam absolut nimic despre film. A fost putin socanta similaritatea ideilor din el cu experianta mea recenta.
(
Recent am descoperit ca nu toate coincidentele sunt atat de socante pe cat par. Intalnesc frecvent coincidente in randul persoanelor pe care le intalnesc si nu pot sa nu ma mir cat de mica e lumea. Cum de ne-am gasit tocmai noi in acelasi loc, la aceeasi ora, sau lucrand la acelasi lucru. Mihai insa a gasit o teorie care spulbera toata magia:
Cred ca exista o memorie a viselor. Sunt vise pe care nu mi le amintesc cand sunt treaz, dar apar referinte ale lor in visele ulterioare. Exista asadar elemente, situatii, personaje recurente in vise.
(
Recent am descoperit ca nu toate coincidentele sunt atat de socante pe cat par. Intalnesc frecvent coincidente in randul persoanelor pe care le intalnesc si nu pot sa nu ma mir cat de mica e lumea. Cum de ne-am gasit tocmai noi in acelasi loc, la aceeasi ora, sau lucrand la acelasi lucru. Mihai insa a gasit o teorie care spulbera toata magia:
Se estimează că un om cunoaşte cel puţin 100 – 200 de alţi oameni. În acest caz, pentru o populaţie de 6,5 miliarde de locuitori ai lumii în prezent, ar fi nevoie doar de un lanţ de 5 persoane pentru a se putea contacta oricare din aceşti locuitori. Asta neglijând existenţa unor comunităţi închise şi izolate.
Stanley Milgram a studiat independent acest fenomen în 1967 şi a ajuns la acelaşi rezultat. În urma unui experiment, el a observat că între orice doi cetăţeni ai Statelor Unite se poate găsi un lanţ de oameni cu lungimea medie de şase persoane.
)Cred ca exista o memorie a viselor. Sunt vise pe care nu mi le amintesc cand sunt treaz, dar apar referinte ale lor in visele ulterioare. Exista asadar elemente, situatii, personaje recurente in vise.
Recycled
La cateva ore dupa ce am scris blogul de ieri am avut o mare dezamagire. Cu siguranta cea mai mare din lumea asta mica a mea, a aplicatiilor.. dar concluziile au aplicabilitate generala. Sentimentul unei vieti reciclate, retraite, pasate de la o generatie la alta, doar distinct imbracata, colorata.
S-a mai facut. Ideea mea de care eram atat de mandru. Intocmai. Cap-coada, identic. Imi spuneam ca asa patesti daca te bagi in informatica - e foarte greu sa mai fii original cand toate energiile rasei umane se manifesta in aceasta lume virtuala. Cand in fiecare minut cineva mai pune o caramida la un templu, cand toate scoicile sunt culese din mare cu o lacomie inumana. Acum cateva ore eram pe val, acum sunt la fund. Felicitari Chuck Jacobs, Adam Finkelstein, David Salesin.
Dar cred ca asta e valabil oriunde, oricand, nu doar in lumea virtuala. It's all have been done before. somewhere.
Mi-a zburat tot entuziasmul. Precum unui copil care primeste mereu jucarii de la fratele mai mare si niciodata o jucarie doar a lui, de la bun inceput.
S-a mai facut. Ideea mea de care eram atat de mandru. Intocmai. Cap-coada, identic. Imi spuneam ca asa patesti daca te bagi in informatica - e foarte greu sa mai fii original cand toate energiile rasei umane se manifesta in aceasta lume virtuala. Cand in fiecare minut cineva mai pune o caramida la un templu, cand toate scoicile sunt culese din mare cu o lacomie inumana. Acum cateva ore eram pe val, acum sunt la fund. Felicitari Chuck Jacobs, Adam Finkelstein, David Salesin.
Dar cred ca asta e valabil oriunde, oricand, nu doar in lumea virtuala. It's all have been done before. somewhere.
Mi-a zburat tot entuziasmul. Precum unui copil care primeste mereu jucarii de la fratele mai mare si niciodata o jucarie doar a lui, de la bun inceput.
miercuri, decembrie 19
JSE
Sunt pe cale sa pornesc primul proiect serios in echipa. Aveam demult ideea acestei aplicatii care parea de-a dreptul rocket-science; am cautat sa nu o spun nimanui. Mi-am spus ca ideile se pot fura usor si de data aceasta trebuie sa fiu egoist, sa astept momentul ideal pentru a impartasi. E genul de moment care nu poate fi prezis - nu stii cand va fi, nu il poti influenta si nu il poti recunoaste decat atunci cand se intampla. Din semne. E ca o revelatie.
De doua zile sunt intr-un brain-storming permanent si, surprinzator, cu folos :) Am parcurs zone importante ale labirintului si am certitudini ca sunt pe calea cea buna si, cel mai important, proiectul meu chiar e realizabil -- eu unul cred in asta. Da, oricine ar avea o tona de motive sa il considere imposibil. Totul e sa am timp, entuziasm si vointa suficienta pentru a da totul din mine.
Later edit: vezi si http://mihneasimian.blogspot.com/2007/12/recycled.html#links
De doua zile sunt intr-un brain-storming permanent si, surprinzator, cu folos :) Am parcurs zone importante ale labirintului si am certitudini ca sunt pe calea cea buna si, cel mai important, proiectul meu chiar e realizabil -- eu unul cred in asta. Da, oricine ar avea o tona de motive sa il considere imposibil. Totul e sa am timp, entuziasm si vointa suficienta pentru a da totul din mine.
Later edit: vezi si http://mihneasimian.blogspot.com/2007/12/recycled.html#links
miercuri, decembrie 12
Invitat. Da, eu
Prin cate parti am tot dat o mana de ajutor, nici eu nu mai stiu. Zambete, recunostinta, multumiri, nu am fi reusit fara tine, ne vedem data urmatoare (daca avem nevoie de tine si ne aducem aminte), etc. Apoi trece ziua, trece si evenimentul respectiv, trece anul, trece liceul.
Astazi am avut o surpriza placuta, de-aia de ai o data la cateva luni de zile. Nu imi place sa compar altceva decat numere, dar am cativa profesori preferati din liceu - dintre cei care apar in povestea de astazi - de informatica si de istorie. Am zarit apelul de la dna pf de informatica in timpul cursului de analiza. Nu a mai revenit.. am zis ca o fi rezolvat problema intre timp. Seara ma suna dl prof. de istorie sa ma cheme precum invitat special la etapa judeteana a unui concurs de info+istorie la care luam si eu parte mai acum un an. A venit numai bine vestea, chiar vroiam sa ma intalnesc cu dumnealui; ca sa va faceti o idee, am petrecut in a 12-a mai multe ore de istorie cu dumnealui decat restul clasei insumat tot liceul. No-oh, chiar nu exagerez. Avem multe sa ne vorbim.
Asa ca impachetam routerul, laptopul, pachetele apache,mysql,php si ne pregatim de concurs :). Ce emotionat sunt, parca si eu as concura :D Da, de mine, de mine si-au amintit. Multumesc domn profesor!
Astazi am avut o surpriza placuta, de-aia de ai o data la cateva luni de zile. Nu imi place sa compar altceva decat numere, dar am cativa profesori preferati din liceu - dintre cei care apar in povestea de astazi - de informatica si de istorie. Am zarit apelul de la dna pf de informatica in timpul cursului de analiza. Nu a mai revenit.. am zis ca o fi rezolvat problema intre timp. Seara ma suna dl prof. de istorie sa ma cheme precum invitat special la etapa judeteana a unui concurs de info+istorie la care luam si eu parte mai acum un an. A venit numai bine vestea, chiar vroiam sa ma intalnesc cu dumnealui; ca sa va faceti o idee, am petrecut in a 12-a mai multe ore de istorie cu dumnealui decat restul clasei insumat tot liceul. No-oh, chiar nu exagerez. Avem multe sa ne vorbim.
Asa ca impachetam routerul, laptopul, pachetele apache,mysql,php si ne pregatim de concurs :). Ce emotionat sunt, parca si eu as concura :D Da, de mine, de mine si-au amintit. Multumesc domn profesor!
luni, decembrie 10
AutoRoute
Astazi mi-am finalizat proiectul la ii. Am plecat de la o aplicatie pe care o realizasem in liceu.. refolosita pe oriunde era rost de scos o nota pe un proiect in domeniul informatic. Acum, spre deosebire de celelalte dati, chiar sunt multumit de rezultat.
Aplicatia e chiar draguta pot spune.. s-ar "vinde bine". Am inceput sa lucrez la ea prin clasa a zecea, vanam o licitatie pe Piata de soft. Am fost insa pe atat de naiv, incat sa ma laud spunand cum trebuie facuta si inaintand un demo. A fost indeajuns incat bidderul sa renunte la licitatie si probabil sa continue singur proiectul.
A urmat concursul InfoEducatie din vara 2006. Daca la proiectul principal eram unicul autor si era destul de solid, proiectul secundar, pe care l-am realizat mai mult fortat cu niste elevi din Turnu Magurele era destul de slabut. Atunci am gasit de cuviinta sa il "dopez" cu aplicatia asta.
Tot ea m-a salvat de atestat la informatica, si tot cu ea am mai servit cativa apropiati.
AutoRoute ma salveaza inca o data cu proiectul pentru ii. Stiu ca suna ultra-geek, dar cred ca m-am atasat de aplicatia asta, imi aminteste mai tot parcursul meu informatic din clasa a 10-a incoace :D
Enjoy:
AutoRoute - Gaseste-ti calea
Aplicatia e chiar draguta pot spune.. s-ar "vinde bine". Am inceput sa lucrez la ea prin clasa a zecea, vanam o licitatie pe Piata de soft. Am fost insa pe atat de naiv, incat sa ma laud spunand cum trebuie facuta si inaintand un demo. A fost indeajuns incat bidderul sa renunte la licitatie si probabil sa continue singur proiectul.
A urmat concursul InfoEducatie din vara 2006. Daca la proiectul principal eram unicul autor si era destul de solid, proiectul secundar, pe care l-am realizat mai mult fortat cu niste elevi din Turnu Magurele era destul de slabut. Atunci am gasit de cuviinta sa il "dopez" cu aplicatia asta.
Tot ea m-a salvat de atestat la informatica, si tot cu ea am mai servit cativa apropiati.
AutoRoute ma salveaza inca o data cu proiectul pentru ii. Stiu ca suna ultra-geek, dar cred ca m-am atasat de aplicatia asta, imi aminteste mai tot parcursul meu informatic din clasa a 10-a incoace :D
Enjoy:
AutoRoute - Gaseste-ti calea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
