waking life

Va recomand filmul Waking Life, l-am vizionat la ultimul seminar de istoria filozofiei. Voi ati avut vise in care deveneati constienti de faptul ca sunteti intr-un vis? Mie mi se intampla (imperfect) des. De exemplu, cand eram in generala visam frecvent ca imi luasera parintii calculator. Ma apropiam de el, eram entuziasmat sa il folosesc, apoi se intampla ceva ridicol, ceva inexplicabil, ceva ireal... iesea fum din el sau se crapa ecranul, ori tastatura nu era deloc in firea ei. Astfel de indicii porneau ca o cheie rotitele ratiunii si acolo, in vis, pe loc, realizam ca totul e fictiune, chiar apucam sa exclam in mintea mea, cea din vis - "la naiba, tot un vis si asta" si instantaneu ma trezeam. Experimental deduc: continuarea unui vis este incompatibila cu negarea mimesisului din el. Nu poti spune: "Aha! Sunt intr-un vis, dar hai sa il continui, ma trezesc mai incolo." E un nonsens - nu se poate, prin definitie, sa ai ratiune intr-un vis. Din clipa in care ratiunea incepe sa functioneze, visul s-a incheiat. Pe mine m-a fascinat totusi existenta acelui delay, acelui lag intre ivirea ratiunii in vis si trezirea. Acea jumatate de secunda in care ai ratiune in vis, in care te apuci si darami totul in jur fiindca e fictiv, fiindca e o creatie a mintii tale. Nu stiu daca a fost adevarat sau o iluzie, dar am avut vise in care am reusit, in acea miime de secunda sa anulez trezirea. Sa inchid procesul denumite "ratiune". Acum cateva nopti am stat lucid intr-un vis. Eram intr-o camera plina de ceata, incat totul in jur parea hasurat pe o hartie. Nicio forma, nicio linie, doar ceata, ca si cum peretii gri ai camerei s-ar situa la infinit. Si stateam pur si simplu in ea, fara sa fac nimic, fara sa imi vad vreo parte a trupului, dar fiind constient de faptul ca sunt intr-un vis. O stare gen - "camera asta e ciudata. Mda, explicabil, sunt intr-un vis. Fain." Si nu m-am trezit cum mi se intampla de obicei. Nicio modificare, nici cea mai mica. Iesirea a fost una naturala, continuand cu somn fara vise si nu cu o stare de veghe. La cateva zile dupa asta am vazut Waking Life. Fusesem anuntati de 2 sapt de asistent ca ne va pune un film. Nu stiam insa ca era vorba de acesta; nu stiam absolut nimic despre film. A fost putin socanta similaritatea ideilor din el cu experianta mea recenta.
(
Recent am descoperit ca nu toate coincidentele sunt atat de socante pe cat par. Intalnesc frecvent coincidente in randul persoanelor pe care le intalnesc si nu pot sa nu ma mir cat de mica e lumea. Cum de ne-am gasit tocmai noi in acelasi loc, la aceeasi ora, sau lucrand la acelasi lucru. Mihai insa a gasit o teorie care spulbera toata magia:

Se estimează că un om cunoaşte cel puţin 100 – 200 de alţi oameni. În acest caz, pentru o populaţie de 6,5 miliarde de locuitori ai lumii în prezent, ar fi nevoie doar de un lanţ de 5 persoane pentru a se putea contacta oricare din aceşti locuitori. Asta neglijând existenţa unor comunităţi închise şi izolate.

Stanley Milgram a studiat independent acest fenomen în 1967 şi a ajuns la acelaşi rezultat. În urma unui experiment, el a observat că între orice doi cetăţeni ai Statelor Unite se poate găsi un lanţ de oameni cu lungimea medie de şase persoane.

)

Cred ca exista o memorie a viselor. Sunt vise pe care nu mi le amintesc cand sunt treaz, dar apar referinte ale lor in visele ulterioare. Exista asadar elemente, situatii, personaje recurente in vise.