De ce am dat la Politehnica?

De ce am dat la Politehnica?
[ pagina de jurnal veritabila, fara intentie de comunicare ]

Si nu vreau deloc sa privim problema din perspectiva stiintifica, sociala, economica. Nu, nimic din toate astea. Nu vreau sa o privim ca pe o facultate, ci ca pe o ideologie. ca pe o conceptie, ca pe entitate pura, simpla, descompusa si analizata la bit.

Totul incepe in copilarie. Atunci s-au declansat toate, tot restul vietii noastre. Copilaria intr-adevar poate fi asemuita unor conditii initiale din teoria haosului. De ele depinde totul, tot ce urmeaza e asa cum e numai si numai din cauza lor. Fatalism? Poate. Sigur. Poincare, cu teoria lui? Da. si el. Si Einstein. O regula si niste conditii initiale si asta condenseaza toata viata noastra.

Povestea mea? Vazusem calculatorul in desene animate si avusesem de atunci o atractie deosebita pentru el. Cred ca toti aveam - o admiratie pentru persoanele care tastau foarte repede si scoteau imediat cine stie ce informatie. Filmele cu detectivi in care mareau foarte mult o imagine pe calculator si descopereau indiciul crimei. Sora mea care imi povestea de un coleg ce era f priceput in calculatoare si ma intreba daca nu mi-ar placea si mie sa fiu un specialist in asta. In clasa a treia au venit cursurile acelea de operare, inaintea carora aveam o emotie puternica, incat tremuram. Nu foloseam decat mouseul, nu se folosea mai deloc tastatura asa cum vedeam in filme ca e utilizata ca un pian. Asta a fost o mica dezamagire. Cel mai bun prieten din primara caruia ii dadeam frunze, chistocuri de tigara si alte gunoaie de pe jos pentru a le baga in cdrom si vezi-doamne, pentru a le scana de indicii. El care ma pacalea inocent ziua urmatoare ca a gasit cine-stie-ce.

Ludicul, joaca - si ea a avut un rol important in devenire. Noul coleg din generala care avea joc pe televizor. Imi doream si eu unul, dar nu.. asteapta sa ne luam calculator, va sti ala de toate sa faca. Intr-un tarziu, clasa a 7-a parca, a sosit si el. Alta dezamagire.. un SH destul de precar chiar si pentru vremea aia. Aveam dupa ani sa aflu ce tzeapa luasem cu el. Atunci eram fascinat bineinteles. Instalam jocuri intr-o veselie - alte dezamagiri ca nu imi functionau toate pe care le rulau colegii mei, ca mi se strica windowsul si il mahneam pe tata care era nevoit sa mai apeleze inca o data la nenea de unde cumparasem. Alte tzepe.

Incet incet am evoluat. Eu deschizand solitaire.exe cu notepad, dand scroll pana gaseam printre multe caractere ciudate cuvinte precum "File, Deal, Exit". Eu scriind in notepad, langa ele, cuvantul "Save Game" si salvand fisierul. Suna ridicol, nu? :) Asa suna acum copilaria, dar iata-ma astazi invatand despre preprocesare, compilare, asamblare, linkeditare. Despre fisiere binare si de ce nu pot fi ele editate cu notepad :D

De ce au trebuit sa imi iasa in cale toate acestea, toate aceste maruntisuri? De ce nu am putut sa raman precum colegii mei, sa limitez utilizarea pc-ului la jocuri?

Am aflat curand de internet, tot de la sora mea. Eu la internet cafe incercand sa ma loghez pe yahoo.com, fara avand habar de ce inseamna logare, incercand sa scriu numele meu si parola "cookies" (asa era scris acolo - Use "cookies").

Dial-upul de la connex. Eu infigand timid, pentru prima oara, o placa in PCI.. ca asa dedusesem eu din ofertele Flamingo ca trebuie sa faci. Cd-ul spart in cdrom care m-a bagat intr-o stare de soc si de grozava frica de parinti. Eu intrand pe forumuri pentru a imi repara cdromul dupa ce se rablagise la ceva vreme dupa experienta precedenta. Am vazut atunci un user, Intel - moderator. Am zis ca o fi angajat de la Intel pentru a ne ajuta pe noi. Moderator, fiindca forumul era asociat unei emisiuni tv. Afinitatea fata de comunitatea de acolo, ideea mea de a dezvolta un site pt forum.

Revista Chip Special feb 2003 primita prin corespondenta de la un nou prieten virtual, cu varsta de 3 ori mai mare ca a mea, intalnit pe forum. Fiecare seara petrecuta in ecranul mysql. Asteptarea incarcarii browserului Opera. Intrebarea inocenta a tatei - ce tot iti afiseaza Opera pe acolo :) ? [da, inca pe batranul amd k6]. Bucuria primului meu script php. Hostingul Dap.ro.

Tin minte ca o raceala m-a tinut departe de primele ore dintr-a noua de pseudocod. Aveam tema si nu stiam foarte clar cum trebuie sa o fac, dar tin minte ca in loc de "inceput" si "sfarsit" foloseam { si }, ca asa vazusem eu in Chip.

Clasa a zecea, vanand proiecte pe piatadesoft.ro. Vacanta de iarna butonand continuu primul proiect platit. Eu ascuzand lucrul asta, ca un martir, cu parintii tipand la mine ca petrec prea mult timp pe calculator si nu ma ocup de scoala. Scepticismul lor demoralizator, desi imi doreau tot binele. Primii bani, prima certitudine - banii? cheltuiti pe un aparat fotodigital, A510. Eu apropiindu-ma de o noua comunitate - forum.digitalworld.ro. Mai tarziu devenind pe rand moderator, admin si dezvoltator web.

Olimpiada de informatica, puternica dezamagire personala - vazandu-ma cat de mic sunt si cat de insignifiante sunt cunostintele mele de web pe langa varfurile din tara care faceau zeci si sute de puncte la nationala, iar eu ma rugam sa nu termin cu zero.

netul prin cablu, care m-a distras de la invatat - ratarea calificarii la fizica intr-a 10-a, puternica dezamagire de vreme ce toti asteptau asta (intr-a noua iesisem primul pe judet, dar cazusem 9 pozitii dupa contestatie. Corectorii au admis ca ei au gresit, ca nu stiau nici subiectele, dar nu pot face nimic, rezultatul fiind batut in cuie prin regulament). Am avut puternice remuscari pentru fapta mea, motiv pentru care mi-am facut o saptamana de foc in care am invatat pe rupte la informatica. Bineinteles, 99% din timp nu a contat, nimic din ceea ce invatam nu imi era folositor pentru olimpiada, dar nu aveam de unde sa stiu asta. Calificarea intr-a xi-a, dar renuntarea pozitiei in favoarea fizicii. Vacanta de vara in care am dezvoltat primul sit serios si cumpararea primului domeniu din alocatie. Daca as fi fost in locul parintilor, nu stiu daca as fi permis asta. Imaginati-va ca nu aveau mai nicio cunostinta despre ce inseamna web. Dar au avut incredere in mine.


Acum trag linie si ma intreb. Cum as fi putut altfel sa evoluez? Ce m-as fi vazut facand acum daca nu ar fi existat acele mici intamplari din copilarie. Daca parintii nu mi-ar fi luat niciodata calculator, daca mi-as fi luat doar un joc pe televizor. Daca nu ajungeam pe forumul acela pentru care mai tarziu vroiam sa fac un site. Daca unul dintre useri nu mi-ar fi trimis acel Chip Special. Daca ramaneam in gasca de petrecareti dintr-a noua si mergeam cu ei la discoteca in loc sa devorez Chipul. Daca nu ar fi fost parintii care sa ma lase sa cumpar primul domeniu. Iarasi, de ce am dat la Politehnica, de ce imi blestem acum noptile petrecute pana la 2 noaptea cu grafice la fizica si tema de vacanta de la uso de 6 ecrane ? :)

Care e povestea voastra? Cautati intamplarile simple din copilarie, in ele sta toata viata voastra!