De vorbă cu clientul

Nu încerca să îi înveţi pe ceilalţi cum ştii tu ca dezvoltator/creator că e bine. Învaţă tu de la ceilalţi cum ştiu ei că ar fi bine pentru nevoile lor.
Ţie îţi place cum te îmbraci. Probabil la fel şi prietenei tale, şi prietenilor tăi, să zicem că le place cum te îmbraci tu pentru că le place de tine. Stiu stiu.. dar hai sa zicem. Dar celorlalţi le place?
Pentru cine faci un produs, pentru tine, pentru prietenii tăi sau pentru.. ceilalţi? Reţine: oricât te-ai strădui, tu eşti cel mai jalnic evaluator pentru munca ta. Pardon, pentru produsul muncii tale.

Astăzi am văzut pusă în practică o chestie foarte inteligentă. Un brainstorming cu consumatorii realizat de o firmă specializată. Consumatori obişnuiţi, fără nicio legătură cu marketingul sau domeniul producătorului - au specificat clar asta. Şi când te gândeşti că unii aleargă şi cheltuie sume mari să strângă păreri de la specialişti. A fost o discuţie foarte antrenantă cu un moderator foarte bine pregătit pentru acest lucru - pentru a stoarce de la noi idei, răspunsuri, emoţii cu privire la produs - pe care nici noi nu le cunoşteam. Ce a ieşit? Au ieşit nişte idei foarte bune pentru îmbunătăţirea produsului (era vorba de nişte vitamine) şi o critică obiectivă a formei prezente. A fost foarte amuzant faptul ca noi eram anunţaţi pentru un producător de vitamine, când colo era vorba de un altul, mascat pentru un plus de obiectivitate din partea noastră.
Afacerea mi se pare excelentă. Cu maxim o mie de euro ai scos poate un brand nou, o linie nouă de promovare, un concept nou pentru forma produsului, pentru modul de ambalare si de distribuţie, ce-mai, o grămadă de chestii care în alte condiţii ar fi uscat firma de bani. Şi de la cine? Chiar de la consumatorii! Viitorii clienti isi creeaza propriul produs asa cum il vor, prin tine. Şi ce te poate face mai mulţumit decât să le dai ceea ce cer?

Fără nicio legătură, asta s-a discutat şi în ultimul curs Poli2.0. Miţi ne-a povestit cum la Adobe, dupa ce se stabileşte targetul prin portretul robot al unor tipologii, se însumează ideile, se selectează cele mai viabile care sunt schiţate/puse în practică într-o manieră foarte simplă, slab funcţională. Apoi se caută respectivele tipologii în carne şi oase şi se aduc în faţa calculatorului. Îi explici ce vrea să faca produsul tău, îl laşi să încerce şi îl întrebi cum i se pare. Filmezi toate mişcările, toate reacţiile. Poţi avea surpriza să dea click exact unde nu trebuie, numai unde vrei tu să ducă cursorul nu îl va duce, probabil va fi foarte slab impresionat de featureul la care tu ai muncit cu nopţile şi încântat de chestii mărunte pe care tu vroiai să le respingi. And again, mai poţi primi reacţii de genul 'Foarte tare, nu m-aş fi gândit să fac aşa, chiar îmi uşurează lucrul, chiar am nevoie de asta, când îl pot avea?'. Acesta se cheama un 'homerun' şi are rolul de a promova ideea în nivelul următor - implementarea completă. Mulţumim Miţi!

Din experienta recenta:
Avem o lista de categorii+Buton de inscriere la categoria respectiva, doar ca butonul avea intre titlul categoriei un rand liber, fiind astfel mai apropiat de categoria care urma. Desi daca erai atent, vedeai ca butonul e sub categoria lui, nu deasupra ei. Ei nu, o gramada de participanti mi-au trimis mesaje cum ca au gresit categoria. Sau ca nu stie cum le-a ajuns lucrarea respectiva in alta categorie. O chestie atat de marunta a provocat atat de multe incurcaturi.
Acum observ ca linkurile nesubliniate si cu culoare apropiata de cea a textului pot fi usor trecute cu vederea. Exemplu de acum 5 minute:

T: in legatura cu concursul
T: am inscris luna trecuta cateva pose si..
T: acum nu stiu cum sa inscriu pe urmatoarele
mihnea simian: logheaza-te cu userul si parola de la noi
T: sunt logata...
mihnea simian: dai click pe modifica sau pe numele tau
mihnea simian: si citeste propozitiile alea
mihnea simian: vezi ca e un link
T: aaaha
T: gata am gasit...
T: doar cand dau sageata pe cuvinte imi arata ca pot intra

D'ohhhh. Si totusi, my bad!