Ridic suspiciuni

Sambata am prins control RATB. Nimic surprinzator, sunt obisnuit cu controalele, nu am tinut o statistica, dar cu siguranta ar fi impresionanta pentru un calator zilnic obisnuit care ia tramvaiul sau autobuzul una-doua statii pana la metrou.
Si evident, iar am fost primul. Mereu eu, primul. Odata, cand am luat 102 de la capat de linie am avut exclusivitiate. Controlorul meu personal. Unul singur si doar pe mine m-a chestionat.
In iarna o tanti a vrut mai mult decat biletul de la mine: "Aveti si un act sa dovediti ca sunteti student?"

Ridic suspiciuni si trebuie sa ma impac cu asta. Eu. Care circul mereu corect. De doi ani negresit. Care tin la principiile sociale si cred in puterea regulilor si in libertatea pe care ne-o ofera justitia. Eu, suspect pentru a fi un pericol social minor ( *asa sunt denumiti legislativ cei fara bilet de calatorie).

M-am hotarat: daca imi ratez, in ordine, cariera de calculatorist si de profesor, si nici postas nu reusesc, pe urmatorul loc ma fac controlor RATB, sa iau si eu pustii suspiciosi la intrebari.